Impresii…
Ce credeai? Cumva ca iar ma iau de mine, de noi, de ‘nivelul doi’, ca ma plang iar de moravurile autohtone si de peisajele Schweitzer-esti postiernale pitoresti? Nu…Adica e ceva mai important ce am descoperit; dealtfel ar fi multe altele care ma apasa, dar am ceva mai important de spus, asa ca voi intarzia putin critica.
Am aterizat acum cateva minute, calatoresc si strabat aeroporturi si vazduhuri, palcuri de nori impletite cu ceata si sageti de lumina, picaturi de ploaie, gheata, praf…M-am gandit sa astern acum cateva cuvinte, cat inca ma aflu sub proaspata experienta; sunt sigura ca daca nu incetez cat de curand sa tastez in timp ce autocarul merge, mi se va face rau, sunt predispusa. In fine, iti scriu pe scurt ca sunt Balanta, deci semn al aerului. Credeaam ca s-au inselat, credeam ca iubesc mai mult apa si marea, dar asta seara mi-am dat seama ca m-am inselat. Nu-mi pare nimic mai impresionant decat sa te inalti cu viteza catre cer, sa te Avanti cu putere si cu inconstienta in acelasi timp catre vazduh, catre un taram rareori cunoscut, pentru cateva ore sa nu mai fii pamantean, ‘sa zbori’, sa ai impresia ca pasesti pe nori pufosi (parca si simt caldura pufurilor de vata alba), sa levitezi deasupra unui alt taram, sa te simti mai aproape ca oricand de stele si de soare, sa le vezi atat de clar, sa-ti relaxezi retina in combinatii cromatice uluitoare, pe care ochiul tau prafuit de pamantean nu le-a observat, sa te simti special, sa stii ca numai tu ai acea relatie unica: tu si vazduhul.
Nimic mai apropiat de persoana ta, necunoscutul ti-a fost descoperit pentru cateva clipe, trebuie numai sa stii sa te bucuri de el. Si cum alfel, decat ascultand, printre altele, ‘The Zephir Song’
Ca sa aterizam din nou…revenim pe ‘pamant’. Ma tot intrebati cat stateam acolo: cum e in Rusia, cum sunt rusii, dupa caz: cum sunt rusoaicele? Rusia arata mai bine decat acum cativa ani cand am venit aici pentru prima si a doua data, insa la fel de trista; imi pare ca ‘vomita’ numai suparare, incrancenare, tristete, raceala, da acesta e cuvantul; vremea? este foarte frig, mai ales in perioada iernii, ma vedeam ingropata intre munti de zapada (desi trebuie sa apreciez organizarea lor impecabila pe perioada iernii: mi-au dovedit ca si in cazul in care ninge necontenit toata iarna, nu par a avea probleme in a curata bulevardele, stradutele, trotuarele, aleile de zapada, astfel incat elegantele, tantosele doamne si domnisoare autohtone sa circule necontenit in cizmele lor inalte, extrem de ascutite). Cum sunt rusii? Pai, in primul rand, ei…sunt extrem de urati, cu trasatri puternice, ascutite, deloc umanizate, deseori cu parul blond spalacit, foarte incapatanati, rautaciosi, indiferenti…si, ma mai gandesc. Cum sunt rusoaicele? Aaaaaaaaaa, aici un caz special: sunt foarte frumoase, foarte multe, extrem de elegante, sau elegante wanna be, pentru ca de multe ori le gasesti imbracate ridicol de prost gust, fara prea mult simt artistic, foarte dure, aparent ingamfate, ascunzand in acelasi timp o dorinta acuta de a se imperechea cu orice mascul feroce, specimen oribil de rusnac; innebunite dupa hainele de piele, arata ca adevarati ursi, acoperite din cap pana in picioare de cine stie cate nurci, pisici bla bla…Cum e in Rusia? Extrem de frig, vantul intepator iti da ragaz nu mai mult de cinci minute, dupa care incepe a-ti biciui fata, a-ti amorti pometii, narile si colturile gurii…ca sa nu mai vorbim despre imposbilitatea de a face poze…cred ca inteleg acum rostul hainelor de blana (not); Rusia, spre surpinderea mea, traieste intr-un echilibru…supus, se stie, dar ii gasesc foarte oragnizati, cu sarcini bine cunoscute desi limitata din mai multe puncte de vedere, aspra, usturatoare, conservatoare, traditionalista cu scapari moderniste, confuza…pentru mine. Nu stiu daca mi-a plcut, cert e ca sunt impresionata de puterea lor de a se mobiliza…ma bucur ca m-am intors in tara.
Va scriu prima zi post revenire in tara, din camera de hotel de la Tg. Mures…n-am mai fost atat de fericita si de ‘acomodata’ cu un alt pat…casa de-mprumut ;)
