Fara introducere, caci e de prisos, nu vreau decat sa mentionez ca trebuie sa fie un calvar sa te angajezi ca meteorolog in Belgia, zilele astea. Sau, sa fii al naibii de norocos, caci precizia nu are ce cauta in context: poti sa prezici ca ploua maine; ploaia e laitmotiv aici. Pe langa langa ploaie, s-ar putea sa ai parte si de putin vaj, asa ca palaria nu are ce cauta, decat daca ai ancorat-o bine de cap. Aaa, si poate, dar slabe sanse sa primesti si cateva raze de soare, cu dinti, cum altfel. Asa ca scurta, cu cat mai lunga, cu atat mai bine, e de nelipsit din garderoba de primavara...si pelerina de ploaie; daca nu ai una, ai face bine sa-ti achizitionezi - gasesti sa ti le si asortezi.
Dintr-un alt ciclu Invataminte tarzii din Belgia.

Ti-ai imaginat vreodata ca necunoscutul nu te sperie, ca abia astepti sa-i pici in brate? Eu nu, pentru ca echilibrul meu se traduce prin a controla totul. Daca ma intrebi, e ideal sa fiu cu un pas inaintea viitorului, sa-l anticipez si sa-i dau raspuns la orice intrebare.
Si uite, cateodata ma dezechilibrez, probabil de plictiseala sau din rutina. Ma gandesc ca nu am nici cea mai vaga banuiala ce se va intampla, unde voi ajunge, dar stiu cu siguranta ca atunci cand voi pleca, voi canta de fericire. Uite cum construiesc in mintea-mi scenariul propriului film: probabil ca voi deschide larg toate ferestrele (nu mai conteaza daca au fertilizat terenul sau daca bate vantul dinspre crescatoria de bovine - trebuie sa fie si parodie), voi ridica bratele (daca nu ma sincronizez perfect cu ploaia) si voi avea grija sa-mi cante baietii astia de la Hurts. Ma mai gandesc din ce perspectiva cladesc finalul: locul asta mic ce se va lipsi de mine si de problemele mele (Stay...si daca inca nu cunosti piesa, o gasesti aici -> http://www.youtube.com/watch?v=2t5JbPU1Vy4)  sau eu, care las in urma noua luni si ma indrept catre "ceva ce miroase a primavara si a sperante" (http://www.youtube.com/watch?v=1TB1x67Do5U&ob=av2e). E de vazut. As crea un chestionar, dar nu stiu prea multi de blogul meu, asa ca nici nu ma mai obosesc.
Zise  Ioana, frecandu-si palmele una de cealalta, fara zambetul "mefistonian".

Un singur apel si pam-pam, gata, e liniste din nou.Mi s-a dus roseala de Paste de pe fata, tamplele nu mai zvacnesc, iar arsura aia de pe dinauntru-mi s-a mai potolit.
Cine spune ca omul e conservator? E un idiot. Uite cat de repede am trecut de la o stare la alta, total antagonice. Parca m-as culca din nou, somnul puriu si insuficient de peste noapte mi-a anchilozat oasele si  creierul.
Traim in lumea sentimentelor. Nu credeam sa ajung vreodata sa-i apreciez pe cei care se mai agata de cate un fir de ratiune. Toti cautam iubirea perfecta in momentul perfect si daca nu e sincronizare, te copleseste dezamagirea, caci i-ai dat cu piciorul, nestiind ca-i poate cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata. Regrete...si toate se sfarsesc cand te suna de dimineata si parca ati uitat amandoi tot ce v-ai improscat aseara, parca de dimineata va intelegeti de minune, desi niciunul nu ar vrea sa faca primul pas si sa-si admita greseala. Vezi, emotii, ce-ti spuneam...te coplesesc, te sufoca...esti ca vremea din Belgia - atat de schimbator.
As pleca in momentul asta de aici, dar macar acum sa rationalizez.