Pasu'...cat compasu'

Am indraznit sa ies pe la pranz din casa, nu de alta, dar ma strangea stomacul de foame; e duminica, as lenevi toata ziua, m-as uita la filme usoare 'de duminica seara', as manca turta dulce si as savura numai ceaiuri de migdale si scortisoara...dar deh, the simple bear necessities...

Ploua, de parca nu e de ajuns ca se topesc maldarele de zapada. Cobor treptele din fata blocului si ma izbeste o priveliste oribila; lasand la o parte cenusiul si mizeria care ne inconjoara, ma simt ca un naufragiat: in dreapta - marea, in stanga - baltile formate peste noapte. Mai ca-mi vine sa urc inapoi in turnul meu de fildes, dar daca tot am coborat, as putea sa incropesc un traseu printre parauri mici, zapada, balti si toate afiliate 'domeniului'. Pornesc: un adevarat tur de rezistenta, de contorsionism, de rabdare, de strategii, de trasee imaginare. Cand patinez pe gheata, cand inot in cizme sau ma scufund pana dau de asfalt. Cu ocazia aceasta minunata, nu pot decat sa multumesc autoritatilor locale pentru atentia oferita cetatenilor Constantei, un adevarat polis, condus de oameni alesi 'pe spranceana'...ii scuzam si de aceasta data, e numai o intamlpare ca au uitat sa deszapezeasca strazile, sa adune nametii si sa desfunde scurgerile...

Next step: imi cumpar cizme de cauciuc :))

A plecat in sfarsit... Nici macar nu a fost invitat, chiar nu simte ca nu e bine venit, ca nu stim la ce tertipuri sa mai apelam in speranta ca i-ar da de gandit...ii oferim indicii la fiecare colt al incaperii. Cu toate astea, el tot incearca sa se indese, sa se inghesuie undeva acolo. Ne e mila de el, pe de o parte, desi tind sa cred ca trec si peste aceasta stare care i-ar oferi un avantaj in fata noastra.

Ma enerveaza oricum, oricand, mi-e greu sa-l suport de fel...ma irita, mda, asta e cuvantul pe care il cautam. Ca atare m-am izolat la mine in camera, am editat o poza, am ascultat putina muzica, am scris un blog de nervi; si ca sa lamuresc: nici macar nu merita osteneala de a scrie, dar macar astfel ma pot manifesta. Imi doresc sa taca, in primul rand, sa nu ne oboseasca cu povestile lui de Casanova, cu relatiile imaginare, cu bolile sale inchipuite, cu expansiunea si compasiunea mimate slab dealtfel...cu personalitatea 'maleabila' (ca sa nu o numesc romaneste 'pupincurista')..si cam atat, aici se termina, la atat se reduce, se deduce, ca atare...si ma izbeste un ras isteric, desi nu e cazul, e numai trist...

In fine, sa revin la povestea de asta seara...gandeste-te cat de mult te enerveaza un individ, gandeste-te ca e vineri, ca esti obosit, ca ti-e lene sa speli si vasele, ca te-ai culca in hainele in care te-ai intors acasa, ca nu-ti arde de nimic, cu atat mai putin de musafiri, si pe deasupra ca trebuie sa-ti aplici si zambete false din cand in cand. Gandeste-te cat de putin iti face placere prezenta musafirului nepoftit; acum iti dau dreptul s-o amplifici de cate ori vrei tu: acesta se intinde la discutii interminabile, care tie nu-ti fac placere, asezonate de trei sticle de vin, sfarsite de cuvinte impleticite, de remarci de-a dreptul idioate. L-as scoate acum afara, dar tin prea mult la C. ca sa fac asta.

Se observa ca sunt profund deranjata, nici nu mai incerc sa acopar asta; plec in camera, le-am urat 'noapte buna'...pleaca :) un zambet adevarat

A inceput sa nu-mi mai pese; nu ma mai afecteaza, nu-mi mai lacrimeaza ochii...poate din cand in cand numai, de la gerul asta...Nu-mi pasa ca nu am facut ce mi s-a spus, pentru ca am invatat sa ma pretuiesc libertatea mea; nu-mi pasa ca nu am putut ajuta ipocriti, desi pana acum tot 'oameni' erau si ei, nu-mi pasa ca unii nu ma aud; pana la urma ma asculta numai cei care au urechi sa auda si altceva; nu-mi pasa ca poate unii sunt in conflict acum din cauza mea, nu-mi pasa daca am dezamagit pe cineva pentru ca imi cunosc intentiile si 'apucaturile', nu-mi pasa daca opiniile mele au ranit pe cineva, pentru ca m-am saturat sa nascocesc minciuni de dragul diplomatiei cu care am fost, se pare, harazita...ma schimb, sa vina primavara...am inghetat

si caracatite...

Am uitat sa mentionez ca Politia Rutiera din Constanta gaseste diferite cai de a scapa de criza...

Se pare ca aici, la malul marii, caracatitele sunt la moda: gatite,conservate...dar mai ales in forma bruta...metalica; galbioare cum ne-am obisnuit cu ele (probabil in ton cu acel cod pe care il tot anunta meteorologii), putin palide as spune, pentru gustul meu, atacate pe ici, pe colo de rugina, apar din ce in ce mai des in aceste zile cand cu disperare mai gasesti un loc de parcare. Octopodele se inmultesc fantastic in aceasta perioada de ninsori, rasar de prin nameti...si se lipesc chiar de rotile masinilor care au indrazneala de a se adaposti in putinele refugii dintre mormanele de zapada...Nu ma intelegeti gresit, nu aprob marlaniile de genul 'parcam oriunde, oricand, sa ne fie noua bine, nu stau mult, de ce sa parchez atat de departe, poate pierd investitiile rigruroase si imi scade nivelul colesterolului in scurta plimbare, si ce daca traficul l-am sugrumat, am uitat cum e sa merg pe jos, poate imi cad flecurile de la pantofi'...insa in cazuri extreme, le accept si le inteleg....

Asa ca...va rugam, nu mai panditi dupa colt cu rulota plina de caracatite, sa parasim autoturismele...ne e si asa destul de dificil sa ne cocotam pe mormanele inghetate de zapada...daramite sa mai gasim si un loc de parcare permis...

Conserve si atat...

N-aveam inspiratie de un alt titlu, si pe deasupra, m-am tot saturat sa scriu 'nervi', 'gheata', 'frig' si derivatele lor, campurile lexicale specifice...e simplu...m-am saturat de vicii si razbunari puerile, de mofturi, de lipsa de rationament, de rasfat si de egoism...societatea asta nu e facuta pentru individualisti.

Cand ma intrebam ce-mi doresc pentru 2010, am omis sa spun ca imi doresc o societate civilizata, un trai 'minim'...nici macar decent (am renuntat demult la ideea unui consens...al unei buneintelegeri...astea-s numai utopii, cel putin pe taramul acesta pe care il locuiesc de 23 ani); imi place zapada...dar nu pe strazi, si nu in formatiuni masive de cativa metri, care mai ca seamana cu ghetarii, imi place sa ma dau pe gheata, dar nu cu masina...si mai ales, nu in trafic, imi place sa conduc, nu sa imping masina...

Ne laudam cu o pseudodemocratie de aproape doua decenii, dar inca nu ne-am vindecat de comunism...si asta ne-o demonstreaza insasi Constanta: deranjat nevoie mare de optiunile electorale ale tomitanilor, primarul a hotarat sa-si ia concediu...parca oprind orice initiativa civilizata de a distribui activitatile in folosul comunitatii. Am inteles ca razbunarea sa va fi dificila, si am inteles-o de prima data, desi nu am fost de acord cu ea: ce valoarea mai au 'parabolele' rostite de gura 'pacatosului'? Si-a adunat eforturile considerabile in slujba ofensiva de a promova 'cultul personalitatii' impotriva celuilalt, a manipulat pe cai mai putin 'ortodoxe' opiniile celor pe care ii reprezinta, iar acum lucreaza in defavoarea comunitatii, pe care o acopera cu nameti, gheata si mizerie. De trei zile ninge in continuu, buletinele meteo ne prezic de o saptamana vreme friguroasa si eternul cod galben ce se pare ca s-a abatut asupra Romaniei; de trei zile codul nu mai este galben...este alb cenusiu...masini inghetate in parcare, imobilizate de maldare de zapada viscolita, strazi necuratate, gheata nu numai la mal, ci si pe sosele, transee, bulevarde impracticabile, oameni disperati, lopeti, maturi, aburi, gropi, gloduri de gheata...de ceva vreme...asfaltul a devenit numai o amintire...

Cum sanse de 'iertare' nu avem, sa speram ca Mama Natura va fi ceva mai darnica si va topi ghetarii ;))

Imi merge atat de prost netul, m-am enervat din nou; sa fie oare din cauze oboselii, sau pur si simplu frustrari carora le acord prea multa importanta, persoane nesemnificative, care nici macar n-ar trebui sa incerce sa patrunda in acest univers...reject...acest local isi rezerva dreptul de a selecta clientela (p.s. selectia este subiectiva, nu intrebati care sunt criteriile).

In fine, a venit momentul parca, asa mi se pare...a pornit marunt. Un contact al listei posteaza la status un link...youtube...o melodie...o accesez, o ascult; incepe sa ma atraga, ma ademeneste cu un clip inedit, cu o privire in oglinda, stearsa, careia i se perinda permanent imagini ale trecutului. Ma loveste, parca ma coboara inapoi...am mai fost aici si nu vreau sa ma mai intorc, caci abia am gasit cateva refugii care ma ajuta sa ma catar (nu stiu daca aici imi va fi mai bine, dar macar strabat alte trasee).

Nostalgia ar trebui sa fie ceva frumos, un sentiment in care sa ma cuibaresc de fiecare data cand prezentul imi strapunge cutezanta? Nu-mi pare astfel. Nostalgia e grea, atarna ca un sac plin de nisip umed, e apasatoare, e amaruie ca pelinul...si e mai mereu sepia, ca si cand toamna trecuta ti s-au scurs toate amintirile printre degete. De ce oare traim cu impresia ca atunci, candva ai atins fericirea suprema, existenta sublima...iar acum te-ai intors printre pamantenii innoroiti de minciuni, inselaciuni, uratenie, mucegaiti, plafonati, limitati... reusind magnifica performanta de a fi unul dintre acesti muritori chinuiti de credinte neimpartasite, intemnitate.

Nu mai vreau sa raspund sec si parca lansand alte intrebari: Ce faci astazi? Cum te simti?...Sunt nostalgica. Eu nu mai traiesc in trecut, nu mai retraiesc amintirile cu alte euri, poate ca ei/ele sunt aceleasi, eu m-am schimbat si continuu sa ma modific din clipa in clipa.

Ascult melodia in continuare, vocea e mai mult decat graitoare, versurile imi strapung auzul...dar eu nu mai sunt aceea...

NOSTALGIA
As a thirst becomes a sickness
And desire is all you feel
A photograph that made us laugh
Now your skin has such a thickness
That you can’t tell what is real
Anymore
It’s a feeling like nostalgia
Keeps me turning back to you
And a feeling like nostalgia
For the dreams that we once knew
If you’re feeling like
What we were feeling is through
Why do I feel nostalgia?
Why do I feel nostalgia?
Like you
We were running to the future
When we fell into the past
A memory
When our lives seemed full of promise
Oh, but good things never last
It seems to me
It’s a feeling like nostalgia
Keeps me turning back to you
And a feeling like nostalgia
For the dreams that we once knew
If you’re feeling like
What we were feeling is through
Why do I feel nostalgia?
Why do I feel nostalgia?
Like you
If you’re feeling like
What we were feeling is through
Why do I feel nostalgia?
Why do I feel nostalgia?
Like you