Am sfarsit-o; ochii mi s-au scurs, n-am gasit decat numarul ultimei pagini…254, in rest nimic, nicio explicatie in plus, nicio lamurire, iar eu acum creez mii si mii de explicatii, de scenarii, inventez simboluri, cum imi secatuiesc imaginatia de posibile continuari. M-a rascolit. Nu stiu acum ce sa cred: cum e mai bine: sa fii sau sa nu fii o mangusta imperfecta? Sa te lasi rascolit de teama si “sa te curvesti”, sa devii una din “fiare” si sa urmezi porunca a unsprezecea “Priveste si treci”? sau sa-ti accepti statutul de victima impacata, luptator integru al valorilor utopice?
Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri. Stiu ca suna mai mult decat egocentrist, dar parca paginile imi sunt scrise mie, parca, in permanentul dialog in care se adreseaza Paler, de fapt imi vorbeste mie, incerca sa-mi explice mie de unde mi se trage nebunia, sa-mi demonstreze ca el ma intelege perfect, ca el a trait pustiul, ca-si cunoaste grota si fisurile, ca-mi prezinta conturul realitatii cu empatie obiectiva…
V-am lasat cateva paragrafe, poate va trezesc interesul…”Mai pune, bah…sit u mana pe-o carte!” (10x Guerilla pentru campanile extrem de inspirate si de binevoitoare)
"Am adunat in mine prea multe toxine si nu le pot elimina decat vorbind…" (nu simti ca imi explica descrierea?)
"Pentru ca atunci cand alergi, iti folosesti picioarele. Cand te imbulzesti, iti folosesti bratele. Dar cand astepti, nu-ti folosesti decat puterea de a spera. Si aici e greutatea. Caci, aceasta putere se uzeaza si ea, domnilor, ca orice lucru. Si, in clipa in care puterea s-a uzat, esti pierdut. Nu te mai salveaza nimic, pentru ca nu mai izbutesti sa astepti. Nemaiasteptand, trebuie sa mori."(nu-ti spuneau ai tai niciodata ca speranta moare ultima?)
"Esti o mangusta imperfecta. Nu vreau sa te jignesc asemanandu-te cu imblanzitorii. Vreau numai sa te fac sa intelegi ca le-ai usurat efortul de a te transforma intr-o victima. Te-ai inchis in casa si le-ai lasat strada. Cand ai deschis ochii, ei se aflau deja la toate raspantiile. Ai zis ca nu vrei sa traiesti intr-o gaoace, dar ai facut totul pentru ea.’
"Sa-ti explic acum ce este o mangusta imperfecta. “In cazul nostru, o mangusta imperfecta este o eroare a naturii. Daca e inchisa intr-o cabna de strand seara, sta acolo toata noaptea, fara sa sse zbata. Si daca se loveste de cobre adevarate, fuge acasa, zavoreste usa si, de teama, se musca singura in oglinda.”(Acum ai inteles si tu ce e o mangusta imperfecta si care sunt limitele ei)
“Apoi m-a coplesit o mare emotie, uitandu-ma cum se facea ziua. Parca vedeam totul,cum sa zic, de la o mare inaltime. Si m-am gandit cat de orbi suntem in fiecare dimineata. Se lumineaza aceasta stea pe care ne nastem si murim, iar noi nu gasim ceva mai bun de facut decat sa ne controlam, plictisiti sau grabiti, ceasul. Noaptea se retrage undeva in neant si ne regasim pe noi insine si lucrurile din jur fara sa ne miram cel putin, incat nici macar nu le mai observam. Ni se pare o datorie a pamantului sa se lumineze la ora prevazuta. Si astfel, in loc sa aiba gust cosmic, dimineata are gustul pastei de dinti.” (Am postat ultimul paragraf ca sa nu uit niciodata de ce inca mai astept)
Viata pe un peron, Octavian Paler
