vineri, 27 august 2010

Nu cred ca am sa inteleg vreodata de ce-ti numesti reteaua freebox sau FreeWiFi sau freephonie sau cine mai stie cum, desi in dreptul fiecareia sta ferecat accesul. Am 8 retele aici si pana asta seara numai una o puteam folosi; acum cred ca s-a prins si el ca ii foloseam reteaua nesecurizata…pana la urma pentru ce, pentru ca la cele doua liniute chinuite, numai mess-ul era accesibil.

Da, te-ai prins: a plecat si acum te bag in seama din nou. Nu am nici colega de apartament, desi parca ‘as inchiria’ una. Damn ca nici limba nu o cunosc inca…macar promit.

Stii ca oricum nu-ti spusesem nimic despre francezi? Nu am prea multe de adaugat pana acum. Ma asteptam la…altceva…la oameni care te privesc de departe sau de sus, ma asteptam sa vad pe strada dame extrem de dezordonate si de neingrijite; si ca sa vezi ca I was wrong: nu a contat nici ca vin din Romania, nu sunt deloc distanti, si-au insusit foarte rapid si destul de bine tactica zambetului diplomatic, fac cunostinta si te saruta pe obraz, te saluta de fiecare data cand te intalnesc oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta, unii chiar se straduiesc sa-ti explice anumite chestii in limbajul universal nonverbal…iar femme-ele sunt foarte aranjate, dichisite, cochete…departe de etichetele capatate pe parcursul anilor de neepilate, imbacsite, nearanjate, dezordonate…feel free to fill in the list cu ceea ce ai mai auzit si tu.

Maine, sau poate tot azi iti voi povesti cate ceva si despre catalane…am fost zilele trecute. Poate ca ma insel eu, caci m-am plimbat intr-o duminica torida pe strazi, si in afara de o arhitectura impunatoare, stridenta si echilibrata, rod al multor viziuni luminate, nu am gasit decat aglomeratia metropolelor hinduse, salata de turisti, hamburgeri mergatori, vanzatori ambulanti de prost gust, badarani la gramada si canicula mai ceva decat cea pe care am parasit-o acum o saptamana cand am plecat din tara.