Imaginarium

Ti s-a intamplat vreodata sa traiesti atat de intens clipele incat subconstientul sa-ti refuze limitarea vis-realitate? Te simti bine, te lasi purtat de starea euforica, te bucuri de tine si te redescoperi intr-un alt univers. Ai uitat ca esti uman. Ai uitat de probleme, nici nu mai stii ce-i oboseala care iti ingreuna corpul, ca sa nu mai mentionez ca nu mai stii niciun plan din toate cele pe care le incriptasei cateva ore mai devreme. Ti-ai reamintit ca esti copil, ai realizat ca e bine sa razi in gura mare si nu mai ai nici impresia ca pari vulgara, dansezi cu ochii inchisi, te lasi purtata in piruete, dar nu ametesti…si visul se continua, dar acum il controlezi pe deplin. Tu esti zeul absolut al visului (si acum inteleg mai bine intelepciunea toltecilor care indeamna la o stare absoluta de visare): iar eu imi comand sa fiu ceea ce realitatea ma impiedica sa fiu; nici macar teama nu mai exista. Brusc visul ia sfarsit sub bataile nervoase de la usa. Dar stiu sigur ca m-a marcat, il talmacesc in fel si chip, il perpelesc si nu-i gasesc cusur. Stiu ca cea din vis eram eu, era esenta mea pe care o redescopar.

Tente de necrolog anonim

Same old story that keeps tracking my existence and my happiness...moving in, moving out. Sunt sigura ca v-ati facut deja o impresie, nu neaparat in totalitate eronata, cum ca toate balantele sunt chitibusare, permanent nemultumite, extremiste, absolutiste, exagerate...cum vreti sa le numiti. 'Ce nu-ti place, draga? Ca te tot muti de colo colo, ca nu trebuie sa-ti gatesti sau sa-ti faci curatenie singura?' DRAGA (apelativ pe care il urasc, dealtfel), sunt putin mahnita, sufar de o amara resemnare, caci viata mi-a adus in cale persoane dragi, mi-a selectat cu precizie ceea ce am dorit, dar din pacate mi le ia de fiecare data. Cica tot ce e bun si frumos nu dureaza mult. Sunt oameni pe care ii indragesc, de la care invat zi de zi, care imi modifica cursul, care ma modeleaza fara buna stiinta, care imi provoaca zambete inocente, oameni pe care ii amuz, oameni langa care cresc, oameni care ma iubesc, care ma pretuiesc, care nu ma judeca sau poate ca o fac, dar macar in limitele dreptatii, oameni care impresioneaza de la prima vedere si care ma asculta... Iar acum...acum ne despartim. Pana si despartirile de EI par mai dulci, desi ar trebui sa fie amare...pentru ca stiu ca port cu mine o parte din ei de acum inainte.

Multumesc tuturor celor care si-au printat esenta si detaliile asupra mea.

M-am saturat de oameni care ne confunda cu hobby-urile lor, cu crosa lor de golf, cu o masina luxoasa sau cu geanta pe care o schimba ori de cate ori nu se mai aliniaza trendului.

Ne laudam cu democratie, afisam false drepturi civile, ne obosim sa rostim un cod al muncii, dar uitam ca trebuie sa-l si respectam...traim in epoca sclavagismului extrapolat, globalizat, conditionat de o situatie 'critica' (in sens propriu, caci avem neplacerea de a testa a posteriori ceea ce astazi numim downshifting).

...Si imi amintesc acum, sub nostalgia unei beri bune, ca atunci cand eram mica imi doream nespus sa am puterea sa schimb lumea, sa le arat o cale mai buna, o poteca pe care sa paseasca fara griji. Nimic nu s-a schimbat astazi, numai ca realitatea ma imbranceste acum si-mi spune ca tot ce am e 'cuvantul'. Nici nu stiu daca la ora actuala le-am gasit pe cele potrivite, nici nu as vrea sa fie siropoase si sa atinga emotii, tot ca caut acum e eficienta mesajului. As vrea sa cautam curajul de a spune ce gandim, de a raspunde imprevizibil la intrebari, de a fi sinceri, de a nu pleca capul in fata oricui s-a numit afacerist post '89, de a nu inchide ochii de cate ori vezi mizeria de pe strada, de cate ori asisti pasiv, sau (sper sa nu fie cazul) activ la nedreptati; as vrea sa uitam de teama inoculata de 'neoameni', as vrea sa ne amintim ca ne pretuim, ca nu suntem zburatoare strivite de bocancii lor, ca nu trebuie sa ne reprimam emotiile, ca avem voie sa fim oameni si ca pretuim valorile umane.

Pe cand am fost eu...

Te pregatesti sa scrii pentru ca ti-ai propus asta demult, pentru ca stiai ca ai un subiect si voriai sa pastrezi continuitatea. Acum imi trec prea multe prin cap, e betie de energie, imposibil de controlat, asa ca sa nu te surprinda lipsa de noima…e numai 3:15,a.m., am inceput sa scriu, imi propun sa fac ordine aici; mi-e greu sa ma concentrez pentru ca ma stragn scaunele din jur, ma streseaza locul asta minuscule in care calatoresc de…(verific ora din nou) cinci ore si jumatate, ma bruiaza zgomotul de fond greoi al autocarului, dar mai ales ideile – care se perinda intr-un dans al ielelor, cu mentiunea ca de asta data nu mai moare nimeni.

Sa continuu ciclul sunt bucuros sa fiu roman sau mai bine spus de ce sa calatoresti pana la vecinii din sud. In primul rand ca sa te simti bine ca nu esti bulgar (fara sa ofensez niciun cunoscut cu origini in tara nisipurilor de aur). Ma intorc din Gabrovo si poate ca multi nu au auzit vreodata de existenta acestui oras (pentru asemenea ignoranti, google it/google earth it). In fine sa-ti povestesc de ce ‘sa calatoresti’ pana acolo:

-daca vrei sa te lauzi ca ai trecut granita…si atat

-daca vrei sa constientizezi ca nu suntem singurii cu drumuri carpite

-daca vrei sa te ratacesti si cu GPS

-daca suferi de exces de timp si de plictiseala cronica (desi sunt sigura ca-ti trec si altele prin cap)

-daca vrei sa te convingi ca si dincolo de hotarele tarii noastre dai peste coca/piti improved peste noapte, peste neciopliti

-daca vrei sa inveti fortat alfaabetul chirilic

-daca iti plac castravetii

-daca iti place sa dormi in masina, si aici nu ma refer la confortul scaunelor create de chinezi (not), ci la teama de a nu constata cu stupoare ca iti lipseste ceva

-daca vrei sa-ti reamintesti cum era/poate ca mai e inca in hotelurile vechi de pe litoralul romanesc (iz de lemn umezit, usor de mucegai, asezonat de rumegus de rozatoare)

-daca vrei sa te simti bine ca sunt si altii care chiulit mai mult la cursul de estetica

-daca iti place arhitectura (regret termenul folosit pentru ca nu se preteaza situatiei date) comunista

-daca vrei sa asculti muzica romaneasca comerciala

-daca vrei sa vezi fete frumoase si barbati urati cu ceafa groasa…nah, ca am spus-o, un mic ‘antisemit’ de m-am transformat peste noapte.

Incerc sa inchei lista aici, desi parca se facea ordine. Mi-e greu sa scriu in timp ce calatoresc, oricat de multifunctionala ma consider, ma depaseste combinatia de activitati incat imi provoaca un sentiment de greata…si inchid