M-am saturat de oameni care ne confunda cu hobby-urile lor, cu crosa lor de golf, cu o masina luxoasa sau cu geanta pe care o schimba ori de cate ori nu se mai aliniaza trendului.

Ne laudam cu democratie, afisam false drepturi civile, ne obosim sa rostim un cod al muncii, dar uitam ca trebuie sa-l si respectam...traim in epoca sclavagismului extrapolat, globalizat, conditionat de o situatie 'critica' (in sens propriu, caci avem neplacerea de a testa a posteriori ceea ce astazi numim downshifting).

...Si imi amintesc acum, sub nostalgia unei beri bune, ca atunci cand eram mica imi doream nespus sa am puterea sa schimb lumea, sa le arat o cale mai buna, o poteca pe care sa paseasca fara griji. Nimic nu s-a schimbat astazi, numai ca realitatea ma imbranceste acum si-mi spune ca tot ce am e 'cuvantul'. Nici nu stiu daca la ora actuala le-am gasit pe cele potrivite, nici nu as vrea sa fie siropoase si sa atinga emotii, tot ca caut acum e eficienta mesajului. As vrea sa cautam curajul de a spune ce gandim, de a raspunde imprevizibil la intrebari, de a fi sinceri, de a nu pleca capul in fata oricui s-a numit afacerist post '89, de a nu inchide ochii de cate ori vezi mizeria de pe strada, de cate ori asisti pasiv, sau (sper sa nu fie cazul) activ la nedreptati; as vrea sa uitam de teama inoculata de 'neoameni', as vrea sa ne amintim ca ne pretuim, ca nu suntem zburatoare strivite de bocancii lor, ca nu trebuie sa ne reprimam emotiile, ca avem voie sa fim oameni si ca pretuim valorile umane.