Ti s-a intamplat vreodata sa traiesti atat de intens clipele incat subconstientul sa-ti refuze limitarea vis-realitate? Te simti bine, te lasi purtat de starea euforica, te bucuri de tine si te redescoperi intr-un alt univers. Ai uitat ca esti uman. Ai uitat de probleme, nici nu mai stii ce-i oboseala care iti ingreuna corpul, ca sa nu mai mentionez ca nu mai stii niciun plan din toate cele pe care le incriptasei cateva ore mai devreme. Ti-ai reamintit ca esti copil, ai realizat ca e bine sa razi in gura mare si nu mai ai nici impresia ca pari vulgara, dansezi cu ochii inchisi, te lasi purtata in piruete, dar nu ametesti…si visul se continua, dar acum il controlezi pe deplin. Tu esti zeul absolut al visului (si acum inteleg mai bine intelepciunea toltecilor care indeamna la o stare absoluta de visare): iar eu imi comand sa fiu ceea ce realitatea ma impiedica sa fiu; nici macar teama nu mai exista. Brusc visul ia sfarsit sub bataile nervoase de la usa. Dar stiu sigur ca m-a marcat, il talmacesc in fel si chip, il perpelesc si nu-i gasesc cusur. Stiu ca cea din vis eram eu, era esenta mea pe care o redescopar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu