E cea de-a treia carte pe care i-o citesc. Si cu toate ca 'Magicianul' ramane favorita, 'Colectionarul' te amageste, te trece prin diferite stadii, progresiv, sau pur si simplu antagonic. Si nu e decat fictiunea unui scriitor care intelege 'abisurile' comunicarii pe masura ce lasa noi pagini sa curga;cat de greu este sa gasesti echilibrul comunicarii (verbal, nonverbal, sentimental, olfactiv)! Pornesti cu empatie si sfarsesti cu mila furibunda pentru Caliban, pentru ca el este exponentul mizeriei mediocre in care ne balacim astazi, pentru ca in simplitatea lui a invatat numai sa hraneasca si sa creasca sentimetul unei iubirii nevinovate si bolnavicioase.
In ciuda destinului intunecat al Mirandei, sfarsesti prin a-ti revarsa ura si furia intr-o mila apatica pentru Caliban. Cata nepasare...O spun cu tristete.
Romanul se resimte...nu se citeste, se imprima si rasuna pana in maduva. Poate sunt eu subiectiva pentru ca de mult timp nu am mai citit un roman; traiesc intre bloguri, lecturez scrieri scurte. 'Colectionarul' te indulceste, in ciuda esentei sale amarui, te ciupeste numai ca sa-ti aduci aminte cat de importante sunt toate cele care ni se ofera: libertate, arta, natura, comunicare...'comuniune'.
Cu siguranta nu am publicat cea mai stralucita recenzie, insa toate cele de mai sus sunt repezite intr-un tumult de idei si emotii covarsitoare. Va recomand...cu insistenta, 'Colectionarul' - John Fowles
