Multumesc tuturor celor care si-au printat esenta si detaliile asupra mea.
duminică, 11 iulie 2010
Tente de necrolog anonim
Same old story that keeps tracking my existence and my happiness...moving in, moving out. Sunt sigura ca v-ati facut deja o impresie, nu neaparat in totalitate eronata, cum ca toate balantele sunt chitibusare, permanent nemultumite, extremiste, absolutiste, exagerate...cum vreti sa le numiti. 'Ce nu-ti place, draga? Ca te tot muti de colo colo, ca nu trebuie sa-ti gatesti sau sa-ti faci curatenie singura?' DRAGA (apelativ pe care il urasc, dealtfel), sunt putin mahnita, sufar de o amara resemnare, caci viata mi-a adus in cale persoane dragi, mi-a selectat cu precizie ceea ce am dorit, dar din pacate mi le ia de fiecare data. Cica tot ce e bun si frumos nu dureaza mult. Sunt oameni pe care ii indragesc, de la care invat zi de zi, care imi modifica cursul, care ma modeleaza fara buna stiinta, care imi provoaca zambete inocente, oameni pe care ii amuz, oameni langa care cresc, oameni care ma iubesc, care ma pretuiesc, care nu ma judeca sau poate ca o fac, dar macar in limitele dreptatii, oameni care impresioneaza de la prima vedere si care ma asculta... Iar acum...acum ne despartim. Pana si despartirile de EI par mai dulci, desi ar trebui sa fie amare...pentru ca stiu ca port cu mine o parte din ei de acum inainte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un pic m-ai intristat, pleci de la VCM?
RăspundețiȘtergereMa refeream la despartirea de colegele de la nationala...Nu stiu mare lucruri despre planurile viitoare, nu am discutat nimic in aceasta privinta.
RăspundețiȘtergereDin fericire avem sansa de a cunoaste oameni si de a ne face prieteni. Cineva spunea la un moment dat ca unul dintre cele mai mari daruri pe care le avem e acela de a fi capabili sa impartsim si sa absorbim experiente. In esenta oamenii din jurul nostru nu fac altceva decat sa ne slefuiasca prin atitudini, analize mai mult sau mai putin satisfacatoare pentru noi la un moment dat, dar odata traite sau mai bine spus infruntate ne modeleaza tocmai prin reactiile noastre, pentru ca atunci reusim intr-o fratiune de secunda sa exprimam chintesenta eului nostru. Spunem viata sau Dumnezeu sau destinul ne ia sau ne da, dar in fond, oare daca am avea aceasta stabilitate emotionala alimentata de niste persoane bine stabilite care nu ar avea nicio sansa sa ne dezamageasca, am mai cauta alte persoane, am mai socializa, am mai observa?...poate ca nu, sau nu in totalitate...in fond ceea ce conteaza este amalgamul de senzatii, de cunostinte de sentimente care adesea ni se intiparesc adanc in minte cand cine vorba de doua suflete aduse in contact...la randul lor si ei iti multumesc pentru amprenta pe care ti-ai lasat-o tu asupra lor, deci si asupra mea:)
RăspundețiȘtergereNu-i cauti, tocmai pentru asta, atunci cand ii gasesti, te lipesti de ei pentru totdeauna. Amprente, amprente, sa ne modelam in continuare :D
RăspundețiȘtergere