Pasu'...cat compasu'

Am indraznit sa ies pe la pranz din casa, nu de alta, dar ma strangea stomacul de foame; e duminica, as lenevi toata ziua, m-as uita la filme usoare 'de duminica seara', as manca turta dulce si as savura numai ceaiuri de migdale si scortisoara...dar deh, the simple bear necessities...

Ploua, de parca nu e de ajuns ca se topesc maldarele de zapada. Cobor treptele din fata blocului si ma izbeste o priveliste oribila; lasand la o parte cenusiul si mizeria care ne inconjoara, ma simt ca un naufragiat: in dreapta - marea, in stanga - baltile formate peste noapte. Mai ca-mi vine sa urc inapoi in turnul meu de fildes, dar daca tot am coborat, as putea sa incropesc un traseu printre parauri mici, zapada, balti si toate afiliate 'domeniului'. Pornesc: un adevarat tur de rezistenta, de contorsionism, de rabdare, de strategii, de trasee imaginare. Cand patinez pe gheata, cand inot in cizme sau ma scufund pana dau de asfalt. Cu ocazia aceasta minunata, nu pot decat sa multumesc autoritatilor locale pentru atentia oferita cetatenilor Constantei, un adevarat polis, condus de oameni alesi 'pe spranceana'...ii scuzam si de aceasta data, e numai o intamlpare ca au uitat sa deszapezeasca strazile, sa adune nametii si sa desfunde scurgerile...

Next step: imi cumpar cizme de cauciuc :))