Un singur apel si pam-pam, gata, e liniste din nou.Mi s-a dus roseala de Paste de pe fata, tamplele nu mai zvacnesc, iar arsura aia de pe dinauntru-mi s-a mai potolit.
Cine spune ca omul e conservator? E un idiot. Uite cat de repede am trecut de la o stare la alta, total antagonice. Parca m-as culca din nou, somnul puriu si insuficient de peste noapte mi-a anchilozat oasele si  creierul.
Traim in lumea sentimentelor. Nu credeam sa ajung vreodata sa-i apreciez pe cei care se mai agata de cate un fir de ratiune. Toti cautam iubirea perfecta in momentul perfect si daca nu e sincronizare, te copleseste dezamagirea, caci i-ai dat cu piciorul, nestiind ca-i poate cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata. Regrete...si toate se sfarsesc cand te suna de dimineata si parca ati uitat amandoi tot ce v-ai improscat aseara, parca de dimineata va intelegeti de minune, desi niciunul nu ar vrea sa faca primul pas si sa-si admita greseala. Vezi, emotii, ce-ti spuneam...te coplesesc, te sufoca...esti ca vremea din Belgia - atat de schimbator.
As pleca in momentul asta de aici, dar macar acum sa rationalizez.