Nu nu stiu daca e evolutie sau involutie: sa-ti reprimi sentimentele si trairile, si asta dintr-o amibitie exagerata si dintr-o vorba pe care mama ti-a spus-o candva, candva cand nu aveai prea multi ani, si nici de prieteni nu stiai, ca sa nu mai mentionez ca iti era jena sa marturisesti ca stii ce-i un French kiss.
‘The issue’ now este ca date fiind experientele anterioare, pierzi controlul asupra prezentului. Si scuza-mi lexicul ‘alambicat’, dar ma refer in cazul de fata la dificultatea pe care o intampini de fiecare data cand treci pragul relatiei nou-nascute, cand increderea iti joaca feste si cand iti pierzi controlul. Cu atat mai grav cu cat mi-am promis candva cand inca nu invatasem sa iubesc sa pecetluiesc intrinsic emotiile negative, sa le izolez in epiderma pentru ca pe urma sa le extermin. E dificil sa inabusesti trecutul, mai ales atunci cand prezentul navaleste asupra ta. Ti-e teama pentru ca te-ai saturat sa-ti fie servit acelasi fel de mancare amar si insufficient, ti-e teama sa nu devii un trecator, un pansament uzat de care nu stie cum sa se descotoroseasca. In fine, prea multe metafore, de parca se pierde si esenta.
Regret sa transform postul intr-un cliseu, dar e atat de potrivit; nu vrei sa crezi decat ca esti iubita si ca ii esti suficienta.
Cu drag.
Pentru Ioana mai batrana…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu