Acum doua zile aveam 24 si stii, parca nu era amenintator. Astazi, cand spun 25, ma gandesc inainte: 'Oare nu gresesc, nu cumva am facut 24, dar am grabit putin timpul? Si fac calcule: daca sunt nascuta in '86, asta inseamna...25 deja'. E cumplit, nu simti varsta. Cine spune ca ai varsta pe care o resimti e un ipocrit, un frustrat mincinos care se agata de un cliseu pentru a ascunde ca-i e teama.
E teama. Ajungi la 25, deja numar rotund, cu insemnatate, iti mai spun si altii ca de acum ai un sfert de secol - dezastru. Stii, e pana la urma o problema de imagologie - cu cat mai neplacuta asocierea, cu atat mai eronata reprezentarea. Te temi pentru ca 25 inseamna ca ai adunat deja cativa ani, ca roadele ar trebui sa incepi sa le aduni. Dar tu tai frunza la caini; te bucuri de micile placeri ale vietii, gandesti pe termen scurt, desi ai inteles de mult timp ca e nevoie sa dezvolti planuri de viitor solide. Poate o mai scalzi asa vreun an, doi, apoi te loveste si pe tine viata cu ceva. Mi-e teama ca ceva important se va intampla...asa am vazut la 'oamenii mari', iar eu nu stiu cum sa reactionez. E multa nesiguranta.
Ce inseamna 25? Gata cu joaca, 'il faut faire qqch', atentie, teama, nesiguranta. E paradoxal cum se spune ca pe masura ce inaintezi in viata, devii mai intelept. Imi amintesc ca la cativa ani nu aveam teama de nimic si de nimeni, stiam ca reusesc tot ce-mi propun. Acum poate ca am obiective prea mari pentru forta de care dispun...who knows? Eu nu, si nici cei 25 ani ai mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu