A intrebat...

A intrebat-o cum se simte. De parca nu intelesese intrebarea, de parca si-ar fi cautat cuvintele, ea a raspuns ca in afara copilului pe care il poarta in pantece, se simte goala, precum paharul din fata lui…parca pregatind sfarsitul dramatic…Am terminat in noaptea aceasta de vizionat ‘Modigliani’ si inca imi rasuna vorbele ei: ‘I feel empty…empty like the glass standing on your table’, si ma intreb daca avea dreptate: oare moare sufletul? oare ni-l strivim si ni-l mutilam prea des? oare el refuza sa traiasca in prezent, retraind la nesfarsit momentele placute ce ne marcheaza existenta? de ce trecutul miroase altfel, de ce are numai el culoarea gutuii parjolite? Si in fata acestui final dramatic, te rog, resusciteaza-mi sufletul si reda-mi prezentul!