Trecut deja de miezul noptii

Ti-am scris ca astept cu nerabdare raza aceea de soare...a stralucit mai mult si mai puternic decat ma asteptam. Nu-mi pasa ce se va intampla mai departe, e acum, vreau momentul asta, sunt insetata, opresc timpul, e aici, e al meu, e al nostru, il storc, il epuizez urmand principiile nesanatoase romanesti - 'pana nu mai pot'. Am trecut deja de jumatate la ora la care-ti scriu, timpul se scurge de acum din ce in ce mai repede, trebuie sa ne intoarcem, fiecare la cenusiul lui.

Ciudat cum am invatat, fortati fiind, sa ne multumim cu atat de putin...de ce sunt atat de scurte clipele de fericire?