Mi se intampla frecvent in ultima perioada sa ma ascund in spatele sarcinilor trasate si sa uit cat imi place sa mai postez aici cate ceva. Si mi-am dat seama 'de doua ori': 1) ca ma mint in continuare, ceea ce inseamna ca devin din ce in cei buna la treaba asta, si 2) imi place sa astern aici din cand in cand vreo idee, macar de dragul de a tasta zgomotos - imi amintesc apoi de mine in trecut, sa-mi pastrez urma, sa ma identific, sa ma evaluez.
Cert este ca astazi am mai descoperit ceva si nu stiu daca se intampla si altora. Sunt proprietara unei temeri care se manifesta bizar: cuprinde fiecare parte a corpului si o furnica, apoi cucereste reduta suprema si de acolo nu-i mai ramane decat sa dea ordine: iti sugereaza sa te multumesti cu prezentul, cu ceea ce ai ca doar 'ce-i in mana nu-i minciuna', te mai biciueste cu un frison si iti cauta motive nenumarate sa nu pasesti on continuare.
Acum ca am scris-o, ma gandesc ca o pot infrunta mai usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu