De cand am luat vacanta asta neprogamata, nici ca m-am gandit la volei. Cred ca incep sa ma pricep a face pe prostu' ca strutu'. Ma cufund online, intre randurile si imaginile un desktop mult mai mare, care sa inunde cat mai mult constientul. Da, ploua. Si daca eram in Belgia acum, oare nu era la fel? Sa verific vremea. I-auzi, cica e soare! A innebunit si vremea. Pe undeva s-a pierdut primavara, a uitat de mine si de fotosinteza mea.
De aproape o luna ma ascund un etaj mai sus, de teama sa nu locuiesc cu ai mei in tv. Am lumea mea, tot ce-mi trebuie e sus, asta daca nu uit aparatul pe jos sau il las dinadins ca sa nu-l uit la plecare.
De o luna am terminat-o cu voleiul si aproape niciodata nu mi-am pus serios vreo intrebare legata de volei si de viitorul nostru impreuna. Nici macar lehamite nu-mi mai e la gandul ca exista din ce in ce mai multe persoane asemanatoare celor intalnite sezonul acesta. Lumea se degradeaza, dar eu nu. Nici macar nu-i includ in univers. Le-am inchis usa, fie si macar pentru vacanta asta.
E frumos ce mi se-ntampla."Fericirea e o alegere". Si-Ti multumesc ca ma ajuti sa-mi gasesc fericirea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu