Sa spunem ca oficial si practic a venit primavara. Nimic surprinzator, doar suntem la mijlocul lui aprilie. Gospodari vecini - si-au inceput proiectele de gradinarit. Foarte frumos si sanatos sa te ocupi de oazale personale in mijlocul betonierei urbane pe care o construim de cateva zeci de ani cu zel. Frumos, dar nu acesta este subiectul postarii de astazi.
E soare si parca mi s-au luminat mai multe - inclusiv gardul acela mare de beton ce se intainde in fata pe mai bine de 20 m. Am vazut nenumarate cazuri, in special in Romania. Si mi se pare paradoxal. Am calatorit destul, am trait vreo cateva sezoane prin afara si am observat ca nimeni nu se blindeaza astfel in beton; gardurile sunt aproape inexistente, daca ai vrea si te-ar tine conditia fizica, ai putea sa incalci proprietatea oricand. Ca sa nu mai discut de locuintele acelea de prin tara lalelelor, unde proprietarii se plimba nestingherit in lenjerie intima prin fata ferestrelor ce in toata existenta lor nu au vazut perdele si draperii. Eu apreciez asta: imi place sa arunc cate o privire peste gard sau pe fereastra necunoscutilor...fara niciun gand de infractor. Ma roage curiozitatea, intotdeauna am considerat ca pot afla multe despre stilul de viata si despre oameni observandu-le spatiul "intim".
Popoarele acestea "vestice" pe care le-am tot vizitat te invita oarecum sa le calci pragul...si atat! Apoi ti-au inchis usa, au trasat bariere sociale pe care nu le poti dobori. Nu sunt atat de prietenosi. In schimb, romanul e dispus sa socializeze, sa te invite, sa lege mai usor legaturi cu tine. Dar isi construieste adevarate cazemate cu ferestre mici, ferecate de perdele si draperii. Nu e putin paradoxal? Stiu ca sunt multe aspecte care determina situatia data, insa nu puteam sa trec peste observatie.
De cand privitul "in gradina altuia" devine violare a intimitatii si de cand am inceput sa ridicam adevarate fortarete ca sa socializam mai bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu