Prima ninsoare, ma asteptam sa spuzeasca asa...dar pe masura ce urcam, zapada devenea din ce in ce mai serioasa...nu se joaca. M-a luat pe nepregatite, nu-i gasesc rostul, e ca un prieten nepoftit care iti strica planurile de a cina linistit in familie...care te forteaza sa te oficializezi mult peste planurile tale de leneveala nocturna. ma straduiesc inca sa cresc sentimente de acomodare, de acceptare, dar tot ce-mi trece prin cap e ca hainele imi par prea mici, deloc cuprinzatoare, ca frigul imi aspreste fata. Ma indispun serios pentru ca iarna asta timpurie imi consuma timpul si kilocaloriile (ccea ce nu e rau), ma amorteste si imi creeaza starea accea in forma latenta de hibernare. Am incercat sa imi fortez imaginatia, sa echivalez iarna cu sarbatorile si revederea celor dragi, dar dintr-un motiv sau altul, imi e greu sa le atasez.

Cert e ca pentru urmatoarele 3-4 luni ma mut, ma gasiti in coltul meu virtual, unde soarele straluceste mereu si unde straiele astea groase si triste sunt interzise.