Discutii de miercuri dimineata

Peretii sunt subtiri, si pe langa discutiile interminabile si onomatopeele antrenorului de alaturi, caldura e prezenta; se strecoara, se instaleaza, e ca raia...nu mai scapi de ea... decat spre dimineata cand incep sa misune masinile pe strada, cand soferii, dupa o noapte prea scurta si caniculara, iti curmeaza somnul linistit si aerisit al diminetii cu furioasele lor claxoane sau cand masina de gunoi colecteaza chiar de sub balconul tau.

Usi larg deschise, stare permanenta de sufocare, lipsa poftei de mancare inlocuita de carafele cu apa, oameni asudati, lipiciosi, batuti in cap (la propriu) de soare, nervosi, furiosi, leguminosi, stafiditi sau poate numai deshidratati si arsi de ultraviolete.

M-as tari chiar acum catre mare si as sta acolo pana spre dimineata. Dar pana atunci mai trag un dus, imi las pielea sa-mi absoarba apa, ca sa nu fac risipa de material :)) Cateva momente de respiro si revine, ma strange de gat, ma anihileaza, nu ma lasa in pace...e tot aici si nu are de gand sa plece decat cand voi da drumul la aerul conditionat :))

Lucky bastard.