Da...e plictisitor numai cand auzi "din nou" de atatea ori...gandeste-te ca fac asta cu nenumarate ocazii; ma specializez in impachetat toale, indesat in cutii, in dilatarea spatiului si in comprimarea lucrurilor care umplu "golul". Sterg urmele, imi urc desagele in spinare, imi burdusesc portbagajul si bancheta din spate cu genti care mai de care mai ticsite de inca "un an". Macar de aici stiu ca nu mai am numai trecutul; prezentul oricum e fugitiv.
Imi parasesc spatiul/odaia/pestera cu draperii de copii si tablouri animate (si aici sa ma explic: e vorba clar de reprezentatii ale personajelor indragite de la Disney sau din Looney Tunes, adunate in forme ludice de puzzle), dar cel mai trist e ca imi parasesc bucata mea de mare si valurile care parca imi soptesc ceva chiar asta seara. Mi-am chelit camera, au mai ramas cateva lucruri, dar nu-mi apartin, nu au insemnul meu...
Macar acest ramas bun imi da ragaz s-o fac asa cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu