Astazi, 10.11.2009, ne-am amintit de Gheorghe Dinica, din pacate regretand decesul lui…din fericire, pentru ca ne vom aminti de momentele placute si memorabile, de replicile pe care vocea lui le-a insufletit si le-a dat o alta valoare, din fericire caci ne vor rasuna melodiile romantate pe care le mai fredona; canta el candva “de la viata…si nu i-am dat cat as fi vrut” – si ma gandesc astazi ca noi ne lamentam zilnic si suferim ipohondric, probabil si cronic de neputinta de a cersi si de a scurge pana si ultima picatura de viata, de a-i epuiza toate sursele si de a-i seca toate izvoarele…vorbim astazi despre un om devotat publicului, un adevarat artist, care ne-a parasit, astazi ne-a lasat singuri, de astazi nu ne mai insenineaza sufletele, de astazi suntem mai putini, de astazi suntem mai pustii cu un artist
“de la viata…si nu i-am dat cat as fi vrut”
Si stiu ca astazi sunt 'cu o zi mai tarziu', dar nu am vrut sa modific titlul, si am vrut sa pastrez textul asa cum l-am compus ieri, cand am aflat trista stire. Din pacate colaborarea cu RDS nu functioneaza asa cum mi-as dori eu, ca atare m-am aflat in imposibilitatea de a impartasi 'ad hoc' gandurile.
RăspundețiȘtergere