Cumimi e natura...acum cinci minute vorbeam cu Ana si parca ma convinsesem ca ar fi placut sa ies putin din casa, ma gandeam cum o ignor prea mult in ultima perioada pe Ioana hedonista, as fi scos-o si pe ea 'in lume', sa intalneasca fani The Killers, 'lume buna' de Bucuresti; am urcat pana si scarile, aveam de gand sa ma schimb de haine, sa-mi arunc altceva in afara de haine sport si pijamale, sarenunt la fata palida...dar am deschis usa, m-au lovit cativa stropi de ploaie mocaneasca si morocanoasa de toamna, adierea deloc placuta m-a palmuit, iar pielea mi s-a zgribulit de parca micuta cuvertura bumbacoasa nici nu mi-ar fi invelit umerii. M-am privit in oglinda si parca Ioana de acolo mi-a spus ca e putin cam obosita: si-a creat propriul scenariu - se ciubareste mai departe in canapeaua din care ii ies picioarele, mai atipeste, se mai trezeste, se mai intoarce de pe o parte pe cealalta, se mai ridica, verifica daca cineva ii scrie in tarziu de noapte, isi oboseste privirea in desktopul computerului (in care nu avea de gand sa-si astearna gandurile de asta seara), maine doarme pana tarziu,sa pana reuseste ea, poate o vor suna prietenele sa o scoata la o cafea, sau pate iese singura cu aparatul, caci praful s-a asternut usor pe lentilele obiectivului, pe seara cauta un alt loc special in care sa se ascunda, printre cuverturi,perdele, perne mari si colorate, printre fire de fum si arome grele orientale, printre gusturi fine, povesti pe care poate ca le-a mai auzit, dar niciodata nu le-a acordat atentie ca acum, printre ganduri pe care le asterne cu usurinta de acum,printre priviri care parca te trag de limba; luni pleaca...are o saptamana incarcata, care va trece prea repedepentru ea si pentru un alt weekend pe care si-ar dori sa-l prelungeasca...mai are o sansa, mai are un sfarsit de saptamana la care sa se gandeasca si sa se pregateasca...
...tic-tac...tic-tac